Sunt om cu suflet, Cu moarte si-nviere,
Am strans necaz si straiu-mi-e patat,
In suflet am doar cioburi si durere,
Si trupu-mi-e cetate de pacat.
De pe Golgota, glasul lui ma cheama,
Ma striga suferinta lui Hristos,
Sa imi arate spinii din coroana,
Si biciul ce-L loveste dureros.
Ma plange Domnul, ma plange
Vesnicia, Pacatul tuturor din Veac l-a plans,
La fel a plans cu Marta si Maria,
Cand in mormant la Lazar a patruns.
Ma striga Cerul, ingerii ma cheama,
In haina pocaintei sa ma-mbrace,
Si in genunchi se-aseaza Sfanta Mama,
Pe Fiul pentru mine sa il roage.
Iubitii mei frati si surori, sa stiti ca de ori cate ori pacatuim in viata (ma refer la pacatele grele, in trup), Iisus Hristos ne intreaba de pe Sfanta Cruce (dar noi nu avem urechi de auzit): Prietene (prietena), cu ce ti-am gresit Eu tie de ma rastignesti din nou? Prin pacatele tale bati in cuie, ranile ma dor si curge sangele siroi...
Preot Ioan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu